But we cannot live the afternoon of life according to the program of life’s morning
Mircea Dinescu
Întîi ți se dă corpul doar ție cu chirie
Pînă pricepi că-s sute de locatari în el
Penibil ca o gloabă ce intră-n fierărie
c-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inel
o să te joci o viață de-a butlerul cu lordul
ce-ți hăituiește vulpea pitită sub buric,
te duci la spițerie că te trimite cordul
să-i iei anticolivă și prafuri antidric,
o să-ți păzești vezica și-o să te-nchini fățarnic
cînd treci pe lîngă sfînta ta boală de plămîni
și țucălar și moașă și bonă și paharnic
o să-ți petreci la groapă ciolanele auguste
cu morga unei rude sosite din Șanhai
și-or năvăli săracii pe tine să îți guste
esența translucidă din ceștile de ceai…
Ce tristețe elegantă! Ce plâns melodios!