Ultimul Ceai

Mircea Dinescu

Întîi ți se dă corpul doar ție cu chirie

Pînă pricepi că-s sute de locatari în el

Penibil ca o gloabă ce intră-n fierărie

c-ar vrea dintr-o potcoavă să-și toarne un inel

o să te joci o viață de-a butlerul cu lordul

ce-ți hăituiește vulpea pitită sub buric,

te duci la spițerie că te trimite cordul

să-i iei anticolivă și prafuri antidric,

o să-ți păzești vezica și-o să te-nchini fățarnic

cînd treci pe lîngă sfînta ta boală de plămîni

și țucălar și moașă și bonă și paharnic

o să-ți petreci la groapă ciolanele auguste

cu morga unei rude sosite din Șanhai

și-or năvăli săracii pe tine să îți guste

esența translucidă din ceștile de ceai…

Ce tristețe elegantă! Ce plâns melodios!